Porumbei de Carne

Intre sutele de rase de porumbei formate de-a lungul timpului, exista si rase grele de porumbei, care au stat la baza obţinerii raselor de porumbei pentru carne. Sunt rase de porumbei asupra cărora selecţia isi spune cuvântul, urmărindu-se obţinerea de indivizi cu o greutate apreciabila, precocitate sexuala, creşterea rapida a puilor, si obţinerea unui număr cat mai mare de descendenţi. Pentru creşterea intensiva, s-au obţinut rase noi si linii de hibrizi care isi merita numele de porumbei de carne.
Creşterea porumbeilor se face in voliere închise, populate cu un număr constant de perechi, care raman ca reproducători o perioada de pana la 5-6 ani. Data fiind capacitatea de zbor mult mai redusa decât a celorlalte rase, menţinerea intr-un spaţiu delimitat nu ii afectează, iar indivizii isi pot îndrepta întreaga atenţie asupra activităţii reproductive.
Daca ţinem cont ca, greutatea medie a unui porumbel adult de zbor variază intre 320 si 480g si greutatea medie a unui porumbel de carne variază intre 650 si 900g, in timp ce anvergura aripilor creste proporţional cu creşterea in greutate, ne putem face o impresie despre capacitatea redusa de zbor a acestor rase.
Despre formarea si menţinerea perechilor la porumbei se ştie ca la aceştia “viata de cuplu” nu este perturbata decât de dispariţia unuia dintre parteneri, sau afectarea acestuia de o boala finalizata fie prin exitus, fie prin cronicizare si afectarea statusului fiziologic al individului cu afectarea vieţii de relaţie. In general, orice boala cu evoluţie cronica are repercusiuni asupra metabolismului, capacitaţii de deplasare si evident asupra imunitatii. Daca nu intervine nici un factor care sa perturbe viata cuplului, acesta, odată format va ramane in formaţia respectiva întreaga viata a partenerilor.

Hrănirea se poate face cu un amestec de cereale administrate de câteva ori pe zi aşa cum se obişnuieşte in cazul porumbeilor voiajori, sau se pot folosi hrănitoare automate, de unde fiecare individ isi poate alege hrana in funcţie de necesitatile fiziologice.
Rasele de carne se remarca printr-o maturitate sexuala precoce, un număr mare de ponte intr-un an, devotament parental.
Interesul părinţilor pentru pui se diminuează odată cu depunerea unui alt rând de oua, femela fiind interesata de găsirea unui nou loc de ponta, masculul va fi cel care va ramane sa îngrijească puii pana la intarcare.
Maturitatea sexuala apare in medie la vârsta de 5 luni de zile, moment in care indivizii încep sa devina interesaţi de sexul opus, practic apare o aşa-zisa adolescenta. După depăşirea acestui moment, ponta are loc la un interval de aproximativ 3 saptamani.
De multe ori, puii obţinuţi in primăvara timpurie, vor deveni părinţi in toamna anului respectiv. Unii din cei care sunt aproape de maturitate nu vor mai avea ponta datorita intrării in ?marea năpârlire?, perioada care le solicita rezervele corporale, in aşa fel incit ponta va mai intarzia o perioada.